Autobuzul 196

Când mă urc în autobuzul
numarul 196
Viața înconjor se face
cu intestine
pe covor

Cerul alb se face
mov învinețit
Centru' de unde-l iau
mahala sălbatică
mă transport

Țipete stridente
Scaune menstruate
Bărbați cu mustăți
și topoare
mă însoțesc

Din cladiri pătrate
în arhitectura de demolate
purici mici
se fac gigantici

A canal miroase aici,
verde mâzgă pe podele
A gunoi miroase aici
metamorfozat în oi
și foi-de-coi

1-Babă = 2-Babă
Mă străpunge atent
Cu privirea ea atacă
Timpul opreșt latent

Drujba cap întors se întoarce
Spre a mea ajutorare
Când circul cu 196
Mereu norocul mă întoarce
Spre centrul liniștit-cavalerisit