Critica programei de istorie din liceu probleme la real și uman, plus soluții practice pentru predarea modernă.

Cuprins

Context

Educația din România continuă să sufere de probleme majore, reflectate atât în statistici alarmante privind abandonul școlar și analfabetismul funcțional, cât și în analfabetismul istoric. Fondurile sunt insuficiente, instituțiile sunt slab dotate pentru a asigura mai mult decât șase ore de studiu pe zi (în sensul existenței unei cantine, a unor săli libere, de lectură etc.), iar programele și manualele rămân neactualizate de decenii.

Totuși, odată cu numirea lui Daniel David¹ în funcția de ministru al Educației în 2025, acesta a urmărit reformarea și modernizarea sistemului de învățământ preuniversitar. Viziunea sa, în conjuncție cu cea a partenerilor politici, s-a materializat în cel mai important ordin de ministru emis de la începutul mandatului, respectiv ordinul care vizează aprobarea planurilor-cadru pentru învățământul liceal.

Odată cu începerea dezbaterii publice, disciplina Istorie s-a detașat ca fiind cea care a generat un interes deosebit în cadrul planurilor-cadru discutate, fiind supusă multor modificări pe parcursul consultărilor. În urma acestora, a rămas doar decizia finală, exprimată în Ordinul de ministru nr. 4350/20.06.2025, care reflectă cumulul viziunilor din spațiul public și politic.

La final, nu s-au produs modificări semnificative care să afecteze disciplina Istorie sau materiile anexe — „Istoria evreilor. Holocaustul” și „Istoria comunismului din România”. La filiera reală, disciplina principală rămâne cu o oră pe săptămână, alături de o oră pe săptămână pentru disciplinele complementare (în clasele a XI-a și a XII-a). La filiera umanistă, numărul de ore variază de la două la trei ore pe săptămână pentru disciplina principală Istorie, păstrându-se aceeași distribuție pentru disciplinele complementare.²

Introducere

Chiar dacă reformele actuale pot părea o binecuvântare, implementarea incorectă a acestora poate reprezenta ultima suflare a întregului sistem educațional. Această avertizare a fost formulată pentru prima dată într-o analiză realizată în februarie 2025 de Facultatea de Istorie a Universității din București (FIUB)³, în contextul discuțiilor privind eliminarea disciplinei Istorie de la filiera reală.

Considerăm că aceste modificări vor avea un impact negativ asupra formării civice a tinerilor, asupra dezvoltării gândirii critice și asupra consolidării unei societăți democratice și responsabile. De asemenea, vor adânci unele dintre cele mai grave fenomene care deja afectează societatea: abandonarea gândirii raționale, vulnerabilitatea în fața pseudoștiinței, succesul teoriilor xenofobe și conspiraționiste.⁴

Urmărind această direcție propusă, în calitate de cititori informați, ne putem pune problema relevanței programei și a metodologiei actuale – unelte educaționale care ar putea deveni instrumente-cheie pentru formarea unei societăți educate civic și democratic, dar și educate științific, cu abilități esențiale precum gândirea critică. Aceasta din urmă pare, în prezent, un concept îndepărtat și mult prea abstract pentru o mare parte din populație – aspect sugerat și de analiza FIUB.

Din această cauză, fiecare ar trebui să contribuie la identificarea unor soluții care să diminueze, pas cu pas, această problemă sistemică și vastă. Prezentul eseu își propune să analizeze programa actuală a disciplinei Istorie din cadrul cursurilor liceale, care, conform planului-cadru, pare să rămână în mare parte neschimbată, cu excepția unor rearanjări și ajustări în zona dedicată istoriei României⁵. Eseul abordează atât problema superficialității programei și a numărului redus de ore la profilul real, cât și problema hiperdetalierii de la profilul uman. În final, vor fi prezentate tehnici și soluții care ar putea orienta acest domeniu într-o direcție mai bună, valorificând atât experiența autorului ca elev, cât și pe cea a profesorilor exprimate în spațiul public.

Abordarea problemei

Problemele din programa disciplinei Istorie variază în funcție de profilul real și cel umanist, manifestându-se prin superficialitate, respectiv hiperdetalieră. Aceste disfuncționalități își au originea atât în metodele ineficiente de predare, cât și în structurarea defectuoasă a materiei — carențe care trebuie corectate urgent, având în vedere contextul statistic alarmant în care ne aflăm. Din acest motiv, devine esențială o analiză detaliată a problemei, adaptată fiecărui context educațional, urmată de exemplificări concrete din realitate și de formularea unor soluții sustenabile, ușor de implementat, validate prin consultarea opiniei profesorilor.

La profilul real

La acest nivel, programa este suprageneralizată — aproape caricaturală în raport cu complexitatea istoriei reale. Conținutul se reduce la enunțarea principalelor evenimente într-o manieră care nu stimulează decât memorarea mecanică, întrucât nici discursul profesorilor, nici manualele nu includ inițiative de discuții nuanțate, în care să fie implicați activ elevii. În aceste condiții, pentru elevii de la profilul real, Istoria devine fie o oră dificilă, care nu stimulează gândirea critică și capacitatea de a rezolva probleme, fie o oră de „povești” în care li se prezintă unilateral evenimente și perspective.

Nu în ultimul rând, materia este stufoasă și, așa cum va fi demonstrat în secțiunile următoare, impune parcurgerea într-o singură oră de curs a unor evenimente desfășurate pe parcursul a zeci de ani. Această situație îi constrânge pe profesori să aleagă între două opțiuni inacceptabile: fie tratează subiectele în mod superficial, fie omit complet unele evenimente. Totul se întâmplă în contextul în care programa este deja limitată la evenimentele de strictă necesitate, ceea ce transformă decizia didactică într-o alegere imposibilă.

La profilul umanist

La profilul umanist, orele de Istorie includ atât sumarul evenimentelor majore tratate la real, cât și o serie de conținuturi suplimentare care, per ansamblu, se dovedesc adesea inutile. Printre acestea se numără: prezentarea unor personalități, concepte, instituții, studii de caz, documente istorice, citate etc. Deși aceste elemente urmăresc, teoretic, formarea unei imagini istorice complete și coerente, în practică ele încarcă elevii cu detalii excesive, care le limitează capacitatea de a înțelege imaginea de ansamblu⁶. În unele cazuri, chiar și nuanțele care definesc anumite personaje istorice pot fi greșit înțelese sau complet ratate, fie din cauza subiectivismului, fie din cauza omisiunilor — uneori prezente în programă, chiar dacă probabil neintenționate.

În loc să formeze elevi capabili să analizeze fenomene istorice prin comparații, abordări multimodale și gândire critică, programa de la uman pare să rateze exact această finalitate.

Alte aspecte

Cel mai evident exemplu care susține ideea că programa este prost concepută îl reprezintă curriculumul din clasa a X-a⁷, unde se propune predarea evenimentelor principale din secolul al XVII-lea până în secolul al XXI-lea. Aceasta include Revoluția Glorioasă, Revoluția Americană, Revoluția Franceză, cele două războaie mondiale, Războiul Rece, regimurile totalitare și până la integrarea României în Uniunea Europeană. O astfel de programă le cere profesorilor de la profilul real să parcurgă peste 400 de ani de istorie în aproximativ 30 de ore (în medie 13 ani pe oră, ceea ce echivalează cu un eveniment istoric major predat într-o oră), iar celor de la profilul umanist, în aproximativ 60 de ore.

Un alt exemplu relevant, dar secundar, este suprapunerea parțială a perioadelor istorice studiate în clasele a X-a și a XI-a, în special secolele al XIX-lea și al XX-lea. Deși tematicile diferă, acestea se intersectează și creează confuzie în rândul elevilor, care revin asupra unor conținuturi deja parțial parcurse, fără o delimitare clară a elementelor noi. De exemplu, în clasa a X-a se discută despre războaiele mondiale, iar în clasa a XI-a despre formarea Uniunii Europene — ambele teme fiind de natură politico-militară și având puncte comune în ceea ce privește cauzele, actorii implicați și implicațiile istorice.

O problemă similară apare și în clasa a IX-a, când, spre finalul anului, sunt introduse concepte legate de Epoca Medievală. Acestea nu își găsesc un loc firesc într-o programă centrată pe istoria antică și s-ar potrivi mai bine în curriculumul clasei a X-a, care începe cu Epoca Modernă (începând aproximativ cu secolul al XVII-lea).

Soluții

Toate aceste probleme care persistă de zeci de ani pot fi rezolvate fie prin regândirea completă a programei — o soluție radicală — fie printr-o variantă de compromis, care, așa cum voi explica ulterior, este mult mai simplă și mai puțin costisitoare. Materia ar putea fi reorganizată în funcție de perioadele istorice, adaptându-se la structura actuală a anului școlar. De asemenea, programa ar putea fi simplificată prin înlocuirea detaliilor excesive cu analize comparative — atât verbale, cât și scrise — pornind de la surse istorice sau dileme filosofice de bază. Acestea ar putea promova, pe plan secundar, cercetarea individuală pe baza surselor primare și secundare. Ambele reforme de compromis ar contribui direct la rezolvarea celor mai mari probleme: hiperdetalierile de la profilul umanist și superficialitatea de la cel real.

Când vine vorba de opinia specialiștilor, avem două repere relevante. Președintele Asociației Profesorilor de Istorie din România, Mihnea Manea, a propus, la finalul anului 2024, ca demistificarea istoriei să devină o practică obligatorie în procesul de predare, inclusiv la nivelul învățământului preuniversitar. El a mai susținut necesitatea unei abordări sincere și contextualizate a subiectelor sensibile, precum Holocaustul sau mișcarea legionară — teme pe care le consideră mult prea puțin discutate. Totodată, profesorul Manea consideră că este nevoie de o abordare mult mai metodică a predării în școli, concentrată pe analiza cauzelor, ideologiilor și consecințelor istorice, în detrimentul simplei înșiruiri de fapte.

„Trebuie să știi să te adresezi elevilor. Cum o faci? Arătându-le trupul lui Iorga ciuruit de gloanțe în pădurea Strejnic?”⁸

O altă opinie valoroasă o exprimă prof. de istorie Ioana Alexandra Morar, care analizează tendințele actuale din predarea istoriei și propune metode de modernizare, într-un articol din revista online „Revista Profesorului”. Principalul său punct de vedere este promovarea transdisciplinarității ca soluție eficientă pentru modernizarea predării. Ea susține că istoria ar trebui predată prin proiecte integrate cu alte discipline, pentru a dezvolta gândirea critică, creativitatea și capacitatea elevilor de a înțelege lumea contemporană într-un mod activ și aplicat.⁹

Punerea în practică

Pornind de la soluțiile propuse atât de autor, cât și de profesori, se poate contura o imagine argumentată a modului în care ar putea arăta ora de istorie în urma acestor propuneri.

Programa revizuită

Fără a necesita modificări majore în planul-cadru, programa pentru profilul real ar putea fi adaptată astfel încât să abordeze câte o perioadă istorică relevantă în fiecare an, după cum urmează:

• Clasa a IX-a: Grecia Antică și Imperiul Roman. Discuțiile pot varia de la contrastele monarhie–democrație, la filosofia lui Platon și Cicero, până la motivațiile expansiunii Romei și strategiile prin care au fost obținute victoriile esențiale.
• Clasa a X-a: Evul Mediu și Epoca Modernă. Se pot analiza curentele culturale și artistice, structura feudală și impactul acesteia, iar în a doua parte a anului se pot aborda revoluțiile moderne și cele două războaie mondiale – evidențiind cauze și consecințe pe termen scurt, mediu și lung.
• Clasa a XI-a: Istoria politică a Europei. După o recapitulare a materiei din anii anteriori, se introduc concepte moderne precum autoritarismul, totalitarismul, ideologiile radicale, propaganda în masă și transformările Europei în a doua jumătate a secolului XX.
• Clasa a XII-a: Istoria României. Se face o trecere succintă în revistă a perioadei premergătoare lui Mihai Viteazul, cu accent pe formarea statului român modern, politica secolului XX, regimurile autoritare, legionarismul, comunismul și efectele acestor mișcări politice asupra societății românești contemporane.

Pentru profilul umanist, unde programa permite o abordare mai profundă, pot fi studiate teme detaliate și tranziții mai line, precum Epoca Întunecată, Revoluția Industrială, Războiul Rece, dar și probleme teoretice mai abstracte: apariția capitalismului și marxismului, dinamica dintre Imperiu și Biserică, reușitele și eșecurile statului român modern etc.

Predarea lecțiilor

Cum ar putea arăta o astfel de oră în practică? Imaginați-vă următorul scenariu:

Ora de istorie la profilul real: „Expansiunea Republicii Romane. Războaiele Punice”.
Profesorul începe prin a prezenta, în primele 5 minute, informațiile esențiale: perioada 300–100 î.Hr., locația – bazinul Mării Mediterane, motivul principal – lupta pentru hegemonie.
În următoarele 15 minute, oferă un context narativ: cauze secundare, personaje-cheie, impactul strategic al conflictului.
Apoi urmează o etapă de cercetare individuală de 10 minute, în care elevii caută online informații pentru a pregăti o dezbatere pe tema: „Cine a dat dovadă de mai multă ingeniozitate în Al Doilea Război Punic – cartaginezii sau romanii?”.
În ultimele 10 minute, în ordine consecutivă și cu accent pe susținerea sau combaterea argumentelor precedente, fiecare elev își va argumenta punctul propriu de vedere, construit pe baza propriei cercetări și a raționamentului logic.

Astfel, o lecție care, în mod tradițional, este greu de predat la profilul real poate fi eficient structurată în 40 de minute: primele 20 de minute pentru fundamentarea teoretică, ultimele 20 pentru analiza aplicată și dezbatere. Pentru a acoperi eventualele lacune, profesorul poate propune teme pentru acasă, sub formă de cercetare, care să aprofundeze conținutul discutat sau să deschidă alte direcții de interes. Evaluarea acestor teme poate rămâne la discreția cadrului didactic.

Încheiere

Cunoscând problema, dar și câteva exemple și realități „din teren”, devine evident că ne aflăm într-un moment de cotitură care va defini viitorul educației românești: va reuși viziunea politică și cea civică să contureze un sistem sustenabil și adaptat viitorului? Ordinul nr. 4350/20.06.2025, chiar dacă reprezintă un pas important spre reformă, poate fi considerat insuficient pentru a corecta un sistem disfuncțional. Acesta nu inovează cu adevărat și pare să construiască în continuare pe baza unui cadru deja deficitar – fapt care se va dovedi nociv dacă nu se intervine în detaliile de finețe ale sistemului educațional: programa, manualele, metodologia etc.

Mai mult decât observațiile acestui eseu, trebuie să ne punem cu toții întrebarea: ne dorim un sistem educațional concentrat exclusiv pe științele exacte sau ar fi mai potrivită o abordare integrativă, în care toți – de la ingineri și programatori la filologi și psihologi – să aibă baze solide de științe sociale (filosofie, istorie, scriere etc.), complementate de aptitudini relevante precum gândirea critică sau capacitatea de analiză? Chiar dacă această idee este, deocamdată, doar un exercițiu de gândire, ea poate deveni un punct de pornire pentru idei și oportunități noi.

Vă mulțumesc pentru parcurgerea întregului articol.